E 10 dimineața
Înc-un somn pe canapea
Înc-o noapte fără ea
Încă e parfumul de cafea
Soarele-mi zâmbește prin perdea
Ploaia de pe geam și ea
Plânge la durerea mea.
Ca-n povești te-am iubit odată
A fost odată ca niciodată
Ai încălecat pe-o șa, ai spus pe altădată
Nici acum nu mi-am revenit
Atât de tare tu m-ai rănit
Nu mai suntem unu, ne-am împărțit când ai mințit
Și acum sunt iar pe drumul meu, tu pe drumul tău, cum ne e mai greu
Și acum sunt iar pe drumul meu, tu pe drumul tău, caut sufletul meu
Am drumul la picioare, pe el îl țin ostatic
Eu cu ale mele, călărețul singuratic
Și acum sunt iar pe drumul meu, tu pe drumul tău, caut sufletul meu.
E 10 dimineața
Simt parfumul de cafea
Benzina în mașina mea
Iau la pas toată lumea
Puțin Bob Marley să mă gândesc la tine
Mă gândesc să ne fie bine
Mă gândesc la… în fine.
Ca-n povești te-am iubit odată
A fost odată ca niciodată
Ai încălecat pe-o șa, ai spus pe altădată
Nici acum nu mi-am revenit
Atât de tare tu m-ai rănit
Nu mai suntem unu, ne-am împărțit când ai mințit.
Și acum sunt iar pe drumul meu, tu pe drumul tău, cum ne e mai greu
Și acum sunt iar pe drumul meu, tu pe drumul tău, caut sufletul meu
Am drumul la picioare, pe el îl țin ostatic
Eu cu ale mele, călărețul singuratic
Și acum sunt iar pe drumul meu, tu pe drumul tău, caut sufletul meu.
Noi, fără griji și nebuni
Ca o săptămână ce nu are nicio zi de luni
Noi, trăind aceleași viziuni
Inima se zbate-n piept printre cascadele de pumni.
Și acum sunt iar pe drumul meu, tu pe drumul tău, cum ne e mai greu
Și acum sunt iar pe drumul meu, tu pe drumul tău, caut sufletul meu
Am drumul la picioare, pe el îl țin ostatic
Eu cu ale mele, călărețul singuratic
Și acum sunt iar pe drumul meu, pe drumul meu, caut sufletul meu.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele unui suflet rănit după o despărțire. Protagonistul se află într-o călătorie de autodescoperire, încercând să-și găsească drumul și să-și vindece inima, simțindu-se singur și ostatic al propriului drum.