Pe o stradă acoperită de zăpadă
Adun luminile desenate de dorințele oamenilor
Culoarea albă a respirației mele este pe cale să șteargă
Strălucirea pe care acești ochi o trasează.
Vocea mea doritoare, locul pe care mi-l doresc, această respirație ce e acum aici
Îmi ridic vocea și îmi plâng inima.
Capetele imperceptibile au același râs și voce.
Respiră, respiră, respiră, apropie-mi vocea ta.
Îmi amintesc durerea de a trăi, n-am putut face nimic altceva decât să rănesc acel corp
Plângi singur în timp ce te zvârcolești
Am aprins nesfârșita stradă iar
Existența ta țipă.
Pentru că am devenit motivul tău de a trăi.
Chiar dacă imperceptibilele capete varsă lacrimi la această melodie
Fața ta zâmbitoare, care ești speriată de lumină, nu ar trebui observată.
Pentru că am devenit motivul tău de a trăi
Cânt sperând că tot acest corp va interpreta
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul, dar și speranța că existența cuiva are un sens datorită legăturii cu naratorul. Vorbește despre lupta cu suferința și găsirea unui motiv de a trăi.