Master – Aparențe

Strofa I:
Să-ți spun ceva dacă tot pui preț pe țoale:
Nu dau nici doi bani pe tine dacă tu crezi c-ai valoare.
Nu stau la taclale dacă arunci cu vorbe goale
Și mă-ncred numa-n cuvinte, că-n rest sunt sătul de toate.
Când ți-o arzi pe smardoială ca un laș pe net, bă frate,
Nu uita că unii oameni te mai știu și-n realitate.
Ești doar o p***ă ce butonează-n tastatură
Și-ți tremură chiloții, da’ tu cică ai sânge-n pulă.
Nu mă cred cel mai deștept, c-ar fi de-a dreptul fără rost,
Tu ești etichetat „milogul” fiindcă ești și cel mai prost.
Eu îmi țin frații aproape, de dușmani mi se-ndoaie,
Dacă ești o târfă falsă, te rog nu-mi vorbi cu „frate”.
Încrederea e oarbă, deci ascultă aici la mine:
Cei în care te încrezi, de fapt te mint cel mai bine.
Cu berea în față, haine largi și șapca întoarsă,
Strada îmi e casă, eu rămân golan pe viață!

Refren (x2):
Stai geană întotdeauna, nimic nu-i ceea ce pare,
Aparențele sunt înșelătoare.
Într-o clipă din viață se poate alege totul praf,
Cum din soldat ajungi pe tron, din rege poți ajunge sclav.

Strofa II:
O vorbă veche zice: „Fii tare ca o stâncă!”
Atunci când ești la podea, ridică-te și luptă!
Prostia, din păcate, e din ce în ce mai mare,
Unii sunteți rupți de foame, d-aveți vile și merțane.
Mulți mă vorbesc, dar vrei să știi ceva?
Oricum mă doare-n pulă de părerea altora!
Falsule, ți-a căzut tot machiajul de pe față!
Nu mă-mbrac la patru ace, mă f*t în ea de eleganță.
Nu-mi pune limite fiindcă n-am așa ceva,
Fac doar ceea ce vreau, c-am doar o viață-n p***a mea!
Să-i f*t în gură pe toți maneliștii voștrii,
Cocalari, arfiști și pe absolut toți proștii!
Pentru bani se strică tot, de la mesaj la texte,
Poate d-aia mulți raperi încep să se manelizeze.
Pentru toți ăia din vârf, din top, cum bate vântul?
Vă credeți underground? Vă fac una cu pământul!

Refren (x2):
Stai geană întotdeauna, nimic nu-i ceea ce pare,
Aparențele sunt înșelătoare.
Într-o clipă din viață se poate alege totul praf,
Cum din soldat ajungi pe tron, din rege poți ajunge sclav.