Tu, muma pădurii,
Tu, colțato,
Tu, strâmbo,
Tu, scâlcito,
Să fugi, să te duci,
În păduri, în adâncuri, în smârcuri,
Unde popa nu toacă,
Unde cocoșul nu cântă,
Unde câine negru nu latră.
Tu, să te duci,
La colțații tăi,
Să-i necăjești,
Să te necăjești!
Că eu unde-oi afla numele tău,
Ca toporul te-oi tăia,
Ca focul te-oi ardea,
Ca tămâia te-oi tămâia!
Sensul versurilor
Piesa este un blestem adresat Mumei Pădurii, o creatură mitologică. Vorbitorul o amenință cu distrugerea dacă îi află numele, folosind simboluri puternice precum toporul, focul și tămâia.