Te-ai schimbat, mă! Nu mai ești același om.
M-am săturat, mă! Ia-ntinde-mi sticla de rom.
Nu mai vreau să mi se spună cum eram, cum sunt.
Vreau să mă văd și eu ca-n filme: fericit, dansând.
Dar nu pot. Sunt blocat într-un, cum zic englezii, „plot”.
N-am cum să mă scot iar singur n-am cum să pun stop
La degetele lumii care-mi strigă-n gura mare:
Nu mai ești același Marte, acum te văd din depărtare.
Așa e! Nu-mi mai vezi fața de picioare,
Am crescut mare și formele nu mai sunt chiar proporționale
Cu ideile tale dintr-un sistem închis.
Ignori toate porțile ce eu ți le-am deschis.
Nu e vina mea că tu te simți un intrus
În propria ta lume. Toată mintea ți s-a dus,
Introdus unor noi trip-uri care-n eroare te-au indus
Atunci când toate vorbele lor bune te-au sedus.
M-am născut dintr-un păcat, am crezut că m-am îndreptat,
Am analizat. Bă, frate, am ajuns de unde am plecat.
Am sentimente invizibile și trec intenționat
Prin ele. Stai, ele trec prin mine de fapt.
Nu mă mai cunosc. Parcă toate s-au schimbat.
Mă simt influențat dar totuși sunt beton armat
Când vine vorba de lăsat tot ce am de plasat
Când urmăresc iscodat tot ce cred că-i adevărat,
Dar m-am înșelat! Cred c-am fost cam deplasat
Când am crezut că e pe bune tot ce mi s-a dat
Și este greu de acceptat tot ce ai experimentat
Și că ești acuzat de omul pe care te-ai bazat.
Plec cu fruntea sus cu gândul de a mă face bine
Și mă-ntorc de zece ori mai rău. Nu mai ține,
Dar măcar am de ce să m-așez și să fac rime.
Te rog, nu mă ține! Vreau să-mi pese doar de mine.
Trăiesc pe un drum tragic cu un creier blenoragic,
O ard biografic fiindcă scriu mereu, fac trafic.
Nu sunt un om magic, nu mă laud că-s hemoragic,
Sunt platonic doar pe scenă unde turbez fonic.
Mă visez în fața lor, celor care-mi dau fiori,
Care-mi dau stofă de tenor și care-mi strigă până mor
Numele și-mi cântă dumele și-mi aduc aminte rimele
Și visele ce le-aveam încă din clipele primele
În care am simțit muzica și lirica,
Psihica mea legătură cu această muză dură,
E mai importantă ca orice-altă aventură
Ea m-ascultă, mă-nțelege, mă face să mă simt rege,
De pat nu vrea să mă lege iar vorba mea e lege. Man,
Nu vrei să te faci cu ea decât cu-n alt dușman? Mdam..
Ea te iubește chiar și când n-ai niciun ban
Iar atunci când intri-n scenă, tot ea-i cel mai mare fan.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de a nu se mai recunoaște pe sine și de a se simți un intrus în propria viață. Artistul reflectă asupra schimbărilor prin care a trecut, dezamăgirilor și căutării identității, găsind consolare în muzică.