Și vântul șoptește, și norii zâmbesc,
Și zarea lucește, și razele cresc,
Și frunzele cântă, și zorii doresc,
Și noaptea suspină: ”Isus, Te iubesc! ”
Dar vântul încetează și noaptea s-a stins,
Și zarea surâde, și raza s-a-ncins,
Și frunza suspină, și totu-i învins
De taina iubirii Isus e cuprins..
Și inima-n mine suspină spre Tine,
Isus, Te iubesc!
Și inima-n mine suspină spre Tine,
Isus, Te iubesc. Te iubesc..
Și iarăși gradina se uscă de jar,
Și inima arde, de-i singură iar
Și umbra-mi rămâne lipită de zid,
Și ușa iar, singur, Isus, mi-o deschid.
Coboară-mi lumina din zorii tarzii,
Deschide spre mine cărări aurii,
Să-mi umple cuprinsul cerești simfonii,
E ceasul, e clipa, Iubire să fii..
Și inima-n mine vibrează-n suspine,
Isus, Te aștept!
Și inima-n mine vibrează-n suspine,
Isus, Te aștept.. Te aștept..
Sensul versurilor
Piesa exprimă o devoțiune profundă față de Isus, descriind o legătură intimă și o așteptare plină de speranță. Versurile explorează sentimente de iubire, dor, și credință, într-un context spiritual.