O inimă pustie nu are decât să îți facă un rău adormit,
Într-o vreme pustie;
Dacă inima îți dictează, ascult-o,
Dar nu o face cu ură…
Ci fă-o cu mândrie;
Pentru că sufletul trist face acele lucruri,
Pe care, dacă am gândi la modul pozitiv, nu am face-o;
Să nu îți pară rău de ceea ce cunoști,
Fii mândru că ai cunoscut acea persoană;
Iubește-o fiindcă ai avut ocazia
Să cunoști cea mai bună parte a unui om,
Chiar dacă aparențele ți s-au dovedit înșelătoare;
Tu ia acel lucru bun,
Și împărtășește-l cu tine însuți și cu ceilalți,
Pentru că va veni ziua
În care noi cu toții vom fi judecați,
Și vom da socoteală;
Chiar și cu viața noastră,
Prea iubită și pe care o trăim în răutate;
Și pe care nu am schimba-o cu nimic altceva.
Iubește-l ca și cum nimic altceva…
Nu te-ar face mai fericit,
Decât el însuși, doar el…
Pentru ca el să simtă Iubirea Ta.
Și nu ura, pe care o ai în tine însuți,
Nimic nu te împiedică
Să îi fii cel mai apropiat de sufletul lui,
Chiar și după lucrurile făcute de el…
Deoarece El nu și-a vândut Sufletul,
Ci doar Mintea, pe care…
Mulți dintre noi nu o putem controla…
O puteam doar trata.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța iubirii și iertării, chiar și în fața greutăților și a aparențelor înșelătoare. Încurajează acceptarea și compasiunea, amintind că toți vom fi judecați.