Stau, adeseori, pe gânduri și privesc,
Primăvara, florile cum înfloresc.
Pe câmpie, mielușeii zburdă lângă mama lor,
Păsărelele, își cântă cântecul lor.
Îmi aduc aminte și de mama mea
Cum zburdam, când eram mic, pe lângă ea
Pe genunchii ei, atuncea, măicuța mă așeza
Și pe-obrajii mei, cu drag, mă săruta.
Multe lacrimi ai vărsat, pan’ m-ai crescut,
Multe nopți nu ai dormit și au trecut.
Când eram în suferință, mama dragă, nu dormeai
Și în brațe pruncușorul ți-l strângeai.
Astăzi, mama, eu dacă te-aș mai avea
N-aș dori în lumea asta altceva
Și de dorul tău, o mama, sufletu-mi tânjește greu
Căci, doresc să-ți aud, astăzi, glasul tău.
Astăzi, mama, în mormânt te odihnești,
Iar obrajii mei, în lacrimi se topesc.
Și acuma aștept ziua ca să plec de pământ
Căci, doresc să te-ntâlnesc în cerul sfânt.
Până când pe nori Iisus va reveni
Și pe mama sus în cer voi întâlni,
Vor rămâne amintiri, ce nu se pot uita nicicând
C-am avut o mama scumpă, pe pământ.
Vor rămâne amintiri, ce nu se pot uita nicicând
C-am avut o mama scumpă, pe pământ.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru mama decedată și amintirile prețioase legate de ea. Naratorul tânjește după reîntâlnirea cu mama în ceruri și își amintește cu drag de afecțiunea și sacrificiile ei.