Tata îi zicea Ilincăi „găgă“.
Muma Ilincăi era din Frățila,
Și când se ducea tata pe la Bălcești
Se-ntâlnea cu verii ăia ai ei din Frățila.
Întreba Ilinca:
– Da’ rude de-ale noastre ai văzut pe-acolo?
– Am văzut, găgă.
Erau îmbrăcați cu șubele bune pe dedesubt
Și cu câte-o treanță rea pe deasupra.
– Ei, găgă, treanța rea păstrează haina bună.
– Taci, găgă, din gură, niște năroji.
Păi, cu căciulile-ntoarse pe dos și cu ciomegele mari?
Uite-așa umblau prin târgul de vite.
Se plângea Ilinca, altă dată:
„Aveam și eu, mumă, giubea,
Aveam giubea cu șangeapii până jos, așa de lați.
Și mi-au furat-o, mi-au furat-o, mumă“.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri din copilărie și viața la țară, prin prisma poveștilor despre verii Ilincăi și întâmplările din sat. Versurile transmit un sentiment de nostalgie și familiaritate, ilustrând un mod de viață simplu și tradițional.