Cum făcea a lui Jaliu ca s-o înfurie
Pe Măria Bălii, vecina ei.
Dădea gură la vite, striga păsările, câinii.
-Hea, hea! Nea, Priene! Gâţi, gâţi! La vale, la vale cu voi!
(Casa Măriei era mai la vale.)
Na, Scandal! (Avea și-un cățel, Scandal.)
Și Măria se plângea lui Dumitru lui Chirimenț
-Jaliu, fir-ar al dracului, Jaliu mi-a adus sărăcia Boghii.
Măria venea pe la noi cu furca-n brâu
Și punea furca așa pe pat și se culca lângă ea.
– Păi, bine, fă, cu furca ce mai veniși,
Dacă te culcași? zicea mama.
– Lasă-mă, că nu mai văd să torc.
– Ba ți-e lene.
– Ei, mă, nu-mi crede nimenea..
Sensul versurilor
O scenă tipică de la țară, unde o femeie se plânge de vecinul ei care o enervează cu zgomotul pe care îl face. Dialogul surprinde umorul și simplitatea vieții rurale.