Am atins incredibilul
Și m-am instalat în el,
Cât de cât.
Dar e numai partea de la suprafață,
Pojghița.
Există nenumărate straturi
De incredibil.
(De ceea ce nu-ți vine să crezi).
Ca foile nenumărate
Ce îmbracă un bulb.
Și centrul de foc al incredibilului
Miezul, sâmburele
De necrezut al necrezutului
Este și el un început.
Partea de la suprafață,
Pojghița..
Și tot așa.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că incredibilul are straturi infinite, asemenea unui bulb. Ceea ce percepem inițial este doar suprafața, iar adâncimea experienței este nesfârșită, fiecare nivel fiind un nou început.