Cald şi la umbră. Perlele ard gâtul
Femeilor, ce-nseşi par tăciuni,
Părând să deie foc acestei lumi
Ce Rubiconul a trecut şi cnutul.
Mobilizat se simte ca recrutul
Pensionarul cu albiţi perciuni.
În viitor reîntâlnim trecutul
Şi, după marţi, urmează iarăşi luni.
Spre a vorbi mai simplu: e un chin!
Nu se găseşte ceapă, usturoi,
Miliţienii umblă câte doi.
Ca-ndrăgostiţii, cu ciubote noi.
În casă nu am voie să mă-nchin,
Iar pâinea mi se dă pe buletin.
Sensul versurilor
Piesa descrie o imagine a vieții cotidiene în timpul regimului comunist, cu lipsuri, restricții și control social. Tonul este nostalgic, dar și critic, evidențiind absurditatea și greutățile vieții de zi cu zi.
