Fata cu ochi măslinii,
Mândră dobrogeancă,
Nu te duce la izvor
Singură, codană.
Că de câte ori te văd,
Mândră dobrogeancă,
Inimioara-mi arde-n piept
Cum arde o rană.
Fata cu ochi măslinii,
Floare din câmpie,
Tu ești prima dintre fete
Care-mi place mie.
Vino, fii mireasa mea,
Să-ți pui văl de nuntă,
Vino, rouă de pe flori,
S-o bem împreună.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă admirația profundă și dragostea unui tânăr pentru o fată cu ochi măslinii din Dobrogea. El își dorește să o ia de soție și să împărtășească cu ea o viață împreună, simbolizată prin imaginea poetică a rouăi de pe flori.