Neagră-i noaptea-ntunecoasă.
Neagră-i noaptea-ntunecoasă
Eu mi-s singură acasă
Neagră-i noaptea-ntunecată
Eu mi-s tare supărată
Că badea nu vine, nici calea nu-mi ţine
Ce i-o fi părut, că rău n-am făcut.
Neagră-i şi inima mea
Cum îi de neagră noaptea
Ies afară, vin în casă
Ochii numai lacrimi varsă
C-aşa-i dragostea, rupe inima,
Aşa-i bădişor, eu rămân cu dor.
Bis ultimele două versuri.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimente de singurătate și dorință cauzate de absența persoanei iubite. Noaptea întunecată simbolizează starea interioară a celui care suferă, iar lacrimile varsă durerea unei inimi rănite de dragoste.