Jos în vale lângă drum
Are bădița un prun
Prune face, nu sunt bune
Și bădița nu mai vine
Prune face, nu se coc
Eu de badea n-am noroc.
Nu știu bade, locu-i rău
Ori fără noroc sunt eu
Nu știu bade, lumea-i rea
Ori așa-i soarta mea
Că mi-o spus frunza de fag
Că n-am parte de om drag.
Bade, gura de bujor
Eu te-aștept cu mare dor
Să mai vii pe-nserat
Unde-ntâi ne-am sărutat
Să-ți dau gurița pe rouă
Când răsare luna nouă
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei fete pentru băiatul iubit, reflectând asupra incertitudinilor și a soartei în dragoste. Natura este martoră a sentimentelor sale, iar speranța reîntâlnirii persistă.