Banatule-n pragul tău
O-nflorit cântecul meu
Mi-s mândră şi-mi pare bine
Că eşti tânăr ca şi mine.
Mi-ai dat apă din izvoare
Şi lumină de la soare
Zile mândre şi senine
Drag mi-e să trăiesc pe lume.
Că în casa bănăţană
Râde soarele sub geană
De flori şi de iarbă verde
Satul meu nu se mai vede.
Florile să înflorească
Zorile să primenească
Lumea toată să te cânte
Şi să fii mereu în frunte
Banatule-n pragul tău
Ţi-am adus cântecul meu!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă mândria față de Banat, frumusețea naturii și bucuria de a trăi în acest loc. Este un omagiu adus regiunii și tradițiilor sale.