Magheran de pe cetate,
Trimite-mi, neicuță, carte,
Și pe lună, și pe stele
Să-mi scrii, neic-a ta, durere.
Când mergi seara la odihnă,
Al meu ți-e la inimă,
Și la mine-i dorul tău,
Neică dragă, tot mereu.
Inimioară cu dor greu,
Te pot crede numai eu,
Că te-aud oftând mereu
După puișorul meu.
Sensul versurilor
O declarație de dor și iubire profundă, exprimată printr-o cerere de a primi vești și o mărturisire a legăturii sufletești dintre doi îndrăgostiți, chiar și în absența fizică.