S-a legat dorul de mine
Ca chiciura de pădure,
Chiciura s-a scuturat,
Eu de dor n-am mai scăpat.
De-ar fi dragostea ca norul
N-ar mai îmbătrâni omul,
Dar dragostea-i ca o piatră:
Un’ se-așează nu mai pleacă.
S-a legat și de-un bătrân
Și-a plecat pe drum nebun,
Așa-i dorul, boală grea,
Nu se poate vindeca.
Frunzuliță samulastră,
Neicuță, dragostea noastră
Ca o garofiță-n glastră
Înflorită la fereastră,
Ea-nflorește dimineața,
Noi ne iubim toată viața.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul profund de dor și cum acesta se agață de sufletul omului, asemenea chiciurei de copaci. Dragostea este comparată cu o piatră fixă, iar dorul este văzut ca o boală incurabilă, ce afectează pe oricine, indiferent de vârstă.