N-am, neică, pe unde da
Să nu mai văd casa ta,
Casa și cu grădina
Unde ne iubeam în ea.
Și-acum nu e nimenea,
Cânta pitulicea-n ea,
Mi-aduc aminte de noi
Când ne iubeam amândoi.
Și la asfințit de soare
Puneam coasa la spinare
Și stăteam pe pajiște
Și vorbeam de dragoste.
Neică, de dragostea mea
Știe cucul și mierla,
Cucul frumos ne cânta
Și mierla ne șuiera,
Și mierla ne șuiera
Când ne vedea cineva.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru o iubire trecută și amintirile frumoase legate de casa și natura înconjurătoare. Naratorul își amintește cu nostalgie de momentele petrecute alături de persoana iubită, subliniind pierderea și singurătatea prezentă.