Măi Gheorghiță, dumneata,
N-ai văzut-o pe mândra?
– Am văzut-o la cișmea
Scotea apă și plângea.
Gheorghiță, să te usuci
Dacă la alta te duci,
Că mi-ai spus c-ai să mă iei
Și acum nu mă mai vrei.
Nu fi, neică, supărat,
M-ai iubit și m-ai lăsat,
Și-aseară te-am așteptat
Tot cu dor și cu oftat.
Dac-am văzut că nu vii
Mi-am pus dorul căpătâi,
Cu dragostea mă-nvelii
Și cu greu neic-adormii.
Sensul versurilor
O tânără se plânge de pierderea iubirii lui Gheorghiță, amintindu-și de promisiunile făcute și exprimându-și suferința și dorul. Ea descrie cum a așteptat zadarnic și cum încearcă să găsească alinare în somn, învelită în dragoste și dor.