La portiță sub salcâm
Mă-ntâlnesc cu neica-n drum
Și mă-ntreabă-ncetinel
De vreau să merg după el.
– Neică, ochi de albăstrele,
Vin’ la maica de mă cere,
Focul meu cu dor s-o stinge,
Inimioara nu mai plânge.
Spune-mi, floare de cicoare,
Inima de ce mă doare?
C-am și eu un dor pe lume
Și nu pot să-l spun la nimeni,
Am să-l spun noaptea pe stele
Că-mi știu gândurile mele,
Poate află și neicuța
Și vine să-și ia mândruța.
Sensul versurilor
O tânără își exprimă dorința ca iubitul ei să o ceară în căsătorie, mărturisindu-și sentimentele ascunse și sperând ca el să-i înțeleagă dorul. Ea își destăinuie secretele nopții și stelelor, așteptând ca neicuța să vină să o ia.