Dor pribeag, de unde vii
Și de mine nu mai știi,
Ai umblat cât ai umblat
Și de neica n-ai aflat,
N-am știut că-mi ești dușman
Că nu te-așteptam un an.
Treci, dorule, de mă vezi
Cât mai sunt frunzele verzi,
Dacă frunz-a-ngălbenit
Nu mai vine-al meu iubit,
Nici marama n-o mai port
Și mă ofilesc de tot.
Cine-a zis că nu-i greu dorul
Nu-și așteaptă puișorul,
Nu oftează și nu plânge,
Inimioara-n piept nu-și frânge,
Nici nu știe ce-i iubitul,
Cum o mai rabdă pământul?!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimentul de dor și așteptare a iubirii pierdute. Vorbitoarea își exprimă suferința și ofilirea în absența celui drag, personificând dorul ca pe un dușman.