Câte doruri sunt pe lume
Toate au un singur nume,
Dorul lui neica nu-i dor,
Ci e apă din izvor,
El mă cheamă tot mai des
Setea să mi-o potolesc.
Câte doruri-s pe pământ
Eu pe toate-am să le cânt,
Numai dorul tău nu-l cânt
Că mă bagă în pământ,
Nu mă lasă să trăiesc,
Nici pe altul să-l iubesc.
Unde merg și orice-aș face
Dorul neichii nu-mi dă pace,
Am plecat să-l vând, să scap,
Nimeni nu l-a cumpărat,
Prin păduri l-am rătăcit,
Dar el iară m-a găsit.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea și imposibilitatea de a scăpa de dorul persistent al persoanei iubite. Chiar și încercările de a uita sau de a se elibera de acest dor eșuează, acesta revenind mereu.