Am crescut doi feciorași
Și-amândoi sunt la oraș,
Pe unul îl cheamă Ion
În gând îl am și când dorm,
De Vasile nu vă spun,
De dorul lui eu suspin,
I-am crescut cu mare drag
Și-i aștept să-mi vină-n prag.
– Venim, măiculiță bună,
Că nu-i nicăieri mai bine,
E bine-n căsuța ta
În care-am crescut în ea,
Maică, măiculița mea,
Nu uităm de dumneata,
Și la rău ca și la bine
Suntem amândoi cu tine!.
În Moreni noi ne-am născut,
Acolo tu ne-ai crescut
Și oriunde-am merge-n lume
Gândul ne este la tine!
Ion, domn cu multă carte,
Îi scrie maicuței carte:
„Vino, măicuță, la mine
Ca să am grijă de tine!”.
Nu vin, drag copilul meu,
Vreau să mor în satul meu,
În casa-n care-ați crescut
Vreau să-mi dau al meu sfârșit.
Sensul versurilor
O mamă își amintește cu drag de fiii ei plecați la oraș, dar refuză să-i părăsească satul natal. Fiii își exprimă recunoștința și dorința de a o îngriji, dar ea preferă să rămână fidelă locului unde și-a trăit viața.