Mi-am pus busuioc în păr, măi
Să pot avea pe vino-ncoa’
Să fiu ochioasă, năbădăioasă
Să se-mbulzească și să mă iubească băieții.
Măi busuiocule, măi nu fi rău
Hai și ajută-mi cu farmecul tău.
Mi-am pus busuioc în sân, măi
Pe suflețel să-mi-l aducă el
Să mă mângâie și să nu spuie
Cine-i iubitul și cine-mi este sortitul.
Măi busuioace, măi busuiocel
Vezi și-l alege p-ăl mai frumușel.
Că zică lumea orișice
Poate să spună că sunt nebună
Că-i prostie, vrăjitorie
Păi zică lumea orișice
Eu tot cred în farmece.
Mi-am pus busuioc la poartă
Ca să-l vrăjesc p-ăl de-l iubesc
Să-și uite casa, să-și uite masa
Și cu tot dragul pe seară să-mi treacă el pragul.
Măi busuioace, măi nu fi sanchiu
Adu-l devreme și ține-l târziu.
Că mi-am pus busuioc în pat, măi
Să-i placă lui, iubitului
Să-i fie bine când e cu mine
Să mi-l îmbete ca să-și uite de alte fete.
Măi busuioace, tu știi ce vreau eu
Ține-mi-l mie, doar mie mereu.
Că zică lumea orișice
Poate să spună că sunt nebună
Că-i prostie, vrăjitorie
Zică lumea orișice
Eu tot cred în farmece.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o fată care folosește busuiocul, o plantă cu semnificație magică în folclorul românesc, pentru a atrage și a reține iubirea unui băiat. Ea crede în puterea farmecelor, ignorând opiniile celorlalți.