Foaie verde iasomie,
Maria neichii, Marie,
Cât de dragă mi-ești tu mie,
Nimeni pe lume nu știe,
Și nici tu nu știi, Marie!
Cât de dragă mi-ești tu mie,
Nimeni pe lume nu știe,
Și nici tu nu știi, Marie!
Când vii seara de la grâu,
Cu fuiorul prins în brau,
Eu te-aștept lângă pârâu,
Când vii seara de la grâu,
Maria neichii, Marie.
Când vii seara de la grâu,
Eu te-aștept lângă pârâu,
Maria neichii, Marie.
Și când treci cu Ion prin crâng
Eu te văd și încep și plâng!
Plâng, fată, și-mi pare rău,
Că nu-s eu alesul tău!
Maria neichii, Marie!
Plâng, fată, și-mi pare rău,
Că nu-s eu alesul tău!
Maria neichii, Marie!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unui îndrăgostit neîmpărtășit care o vede pe Maria cu altcineva. El își exprimă regretul că nu este alesul ei și își varsă amarul în plâns.