Foaie verde de lipan
Pe şoseaua din Cepari
Trece-o fată şi-un jandarm
Trece-o fată şi-un jandarm.
Jandarmul trece călare,
Fata mare pe picioare
Jandarmul trece călare,
Fata mare pe picioare.
Pune-mă jandarm călare
Că nu mai pot de picioare
Pune-mă jandarm călare
Că nu mai pot de picioare.
Fata neichii eu te-aş pune
Dar mi-e murgul mic de zâle
Fata neichii eu te-aş pune
Dar mi-e murgul mic de zâle.
Murgul duce doi şi trei
Dar pe noi doi porumbei
Murgul duce şi-o căruţă
Dar pe mine-o porumbiţă.
Dar-ar Dumnezeu o ploaie
Bolovanii să-i înmoaie
Murgul să se poticnească
Drumurile să se-oprească
Sensul versurilor
Un cântec popular despre o fată care cere unui jandarm călare să o ia cu el, invocând oboseala. Dialogul dezvăluie o interacțiune cochetă, cu metafore despre capacitatea murgului (calului) de a duce doi porumbei, sugerând o apropiere romantică.