Degeaba mă mai duc acasă,
Căci n-am nevastă frumoasă,
Căci n-am nevastă frumoasă!
Nici nevastă, nici copii,
Nici un fel de căpătâi,
Nici un fel de căpătâi!
Degeaba ai sprâncene multe,
Că le ții posomorâte,
Că le ții posomorâte!
Mai bine mai puținele,
Să mă uit cu drag la ele,
Să mă uit cu drag la ele!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și dezamăgire cauzate de lipsa unei vieți de familie împlinite. Vorbitorul constată inutilitatea întoarcerii acasă, accentuând lipsa unei soții frumoase și a copiilor, sugerând o stare de melancolie și regret.