Aguridă, aguridă,
Puica neică-i a dorită?
Ah, mânca-ți-aș agurida friptă,
Ochișorii să ți-i beau.
Ochișorii să ți-i beau
Într-un pahar de cleștar,
Într-un pahar de cleștar,
Că după drumuri nu mai stau.
Și vino neicuță călare,
Că trece Dunărea mare
Și te taie la picioare
Și te taie la picioare.
Și de-o fi dor după nevastă,
Să-ți lași calul să mai pască,
Da, dar de-o fi dorul după mumă,
Îmi fac calul tot o spumă.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința și afecțiunea față de persoana iubită, folosind imagini pitorești și metafore legate de natură și călătorie. De asemenea, evocă legătura puternică cu mama și ideea de a depăși orice obstacol pentru a ajunge la ea.