Supărat ca mine nu-i
Numai puiul cucului
Când îl lasă mama lui
În mijlocul codrului.
Golășel și fără pene,
Ar zbura și rău se teme,
Ar zbura să nu mai vină
Că-l crește mamă străină.
De jelea traiului meu
Plâng pietrele pe părău,
Păsările-n cuibul său,
Păsările-n cuibul său.
Că de-atâta dor ce duc
Gălbenesc ca frunza-n nuc
Și de-atâta dor ce trag
Gălbenesc ca frunza-n fag,
Că niciun dor nu-i mai greu
Ca dorul de satul tău.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de tristețe și dor, comparând suferința cu cea a unui pui de cuc abandonat. Versurile subliniază intensitatea dorului de casă și de originile pierdute, un dor atât de puternic încât afectează totul în jur.
