Stropii se sinucid la geam
de parcă ar vrea să spele semnele de rămas bun
cu sângele apei,
ploaia azi poartă săbii ca un samurai
ucide dimineața
zarea este o simplă bandană legată de ochi,
de nu vei veni să nu-ți faci griji,
voi înțelege, vom fi alții
îmbrăcați cu vorbele lor,
buzele lor, mirosul lor
diminețile lor, uneori
îmbrăcați în haine discrete alteori goi
în genunchi,
ori târându-ne pe coate (ca în război)
coate roase de alții ca noi,
ploaia lor
va aduce înapoi stropii buni
pentru cei singuratici ca noi,
dar nu singurii
într-un ”blister” de zile.
În sfârșit
plouă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și așteptare, folosind ploaia ca metaforă pentru purificare și speranță. Vorbește despre relații trecute și despre dorința de a depăși momentele dificile, așteptând o schimbare.