Ce bine e, ce bine,
că spicul este spic,
că elefantul-i mare,
iar iepurașul mic, mic,
Că e cocoș cocoșul
și racul este rac,
că fluturașul zboară, zboară, zboară,
iar eu mă scald în lac.
Ce bine că pământul
se-nvârte lin mereu
și nu se varsă apa,
și-n hău n-alunec eu,
C-a mai rămas un șipot,
ș-un lac e mai curat,
și-l oglindește cerul, cerul, cerul
cu stele presărat.
Ce bine e, ce bine, ce minunat – de 2 ori.
Ce bine când albine
cu flori se întâlnesc,
când greierii în noapte
cu stelele vorbesc,
Când ploaia jucăușă
cu fire de argint,
îmi leagă cerul albastru, albastru, albastru
de dulcele pământ.
Ce bine e, ce bine
că mai e apă-n lac,
și cucul cântă „cu-cu”
și Oache „oac-oac-oac”,
Și dac-aș vrea pe lună
eu aș zbura c-un zmeu,
că sunt pe lume basme, basme, basme
și-ntr-unul sunt eu, Oache.
Ce bine e, ce bine, ce minunat – de 4 ori
Sensul versurilor
Piesa exprimă bucuria față de lucrurile simple și minunate din natură și din viață. Este un cântec despre aprecierea frumuseții din jur și despre magia basmelor.