Viorea, Viorea.
I. Viorea, viorea, viorea |
Neicuță noi ne-om făcea | bis
Tu trandafir, eu lalea
Să stăm, neică, alăturea | bis
Să ne iubim cât om vrea.
II. Busuioc, busuioc, busuioc |
Eu floare și tu boboc |
Să stăm, neică, la un loc
Și să ne iubim cu foc.
III. Viorea și tămâioară
Neică, ne iubim de-o vară
Și mereu noi ne-om iubi
Cât pe lume vom trăi.
IV. Trandafir și busuioc
Du-mă, neicuță, la joc
Du-mă, neicuță, la horă
Și măicuței tale noră
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și romantică, folosind metafore florale pentru a descrie legătura dintre doi îndrăgostiți. Ei își doresc să rămână împreună și să se iubească mereu, respectând tradițiile și bucurându-se de viață.