Ce frumoasă-i potecuța
Pe unde vine neicuța
Când coboară de la vie
Cu struguri în pălărie.
Când cobori, neică, la vale
Să-mi arunci în poartă-o floare
S-o iau eu, neică, de jos
Să mă satur de miros.
Că și tu miroși a floare
Când îți dau o sărutare
A floare de trandafir
Să te țin la mine-n sân
Să te scot la sărbătoare
Să miros și eu a floare.
Dacă-s floare, mândruță
Așteaptă-mă pe uliță
S-ați aduc struguri din vie
Tu să-mi dai gurița mie
Să viu, neică, în toată seara
Cu struguri să-ți umplu poala
Sensul versurilor
Cântec de dragoste idilic, ce descrie o relație romantică simplă, legată de natură și viața rurală. Versurile exprimă dorința și afecțiunea dintre doi tineri, folosind metafore florale și elemente ale vieții de la țară.
