Roată, roată, măi flăcăi,
Tot în vârfuri și călcâi,
Hai bătuta când și când
Pân’ s-a face iarba fân,
Hai sus și de mânuț’
Cu bădiț-al meu drăguț
Pân-om rămânea desculți.
Bădița de pe răzlog,
Ține-o gură că nu pot,
Dar și eu de pe grăjduț
Că mă știu că am drăguț,
Că sunt fată de la munte
Cu tulpan cu râuri multe,
Cu tulpan cu râuri multe,
Am cămeșă în puiuți,
Prigitoare învârstuț’
Și-n picioare opincuțe.
Strigătură:
Bădiță, mustață neagră,
Ia-mă-n lume de ți-s dragă,
Ia-mă, bădiță, de-ți place
C-alta mama nu mai face.
Uită-te, bade, și vezi
Pentru cine vremea pierzi,
Ochii mei sunt verzi ca iarba,
Nu te mai uita degeaba,
Hai, bădiță, pe cărare,
Ține-te de prigitoare
Să gustăm iară amar,
Hai sus și iară sus
Pân’ soarele n-o apus
Că scripcarul ne-a cânta.
Sensul versurilor
Piesa descrie un dans popular tradițional, bătuta, și exprimă sentimente de dragoste și bucurie. Versurile evocă imagini rurale și celebrarea vieții simple, cu accent pe conexiunea cu natura și partenerul iubit.