Sus pe munte cade bruma,
Coboară la vale stâna,
Vine toamna de cules
Și mioarele de-ales.
Rămâi, stână, sănătoasă
Că noi ne ducem acasă,
Și eu plec, și cucul pleacă,
Rămâne pădurea seacă.
Cine stân-a mătura,
Cine stân-a mătura?
Pasărea cu aripa
Și vântul când a sufla,
Pân’ omătul s-a lua
Și-a veni primăvara.
Sensul versurilor
Piesa descrie despărțirea de un loc drag, stâna, odată cu venirea toamnei și apropierea iernii. Evocă un sentiment de nostalgie și melancolie, subliniind ciclicitatea naturii și trecerea timpului.