Doamne, dorul care-l duc
Ca și frunza mă usuc,
Ca și frunza cea brumată
Ce pică toamna uscată.
Strigătură:
Ca frunza cireșului
În Postul Sânpetrului.
Mult mi-i dor de codrul verde
Și de cine nu mă vede,
C-am lăsat mamă și tată
Care mi-or dat viața o dată.
Strigătură:
Unde brazii și stejarii
Mi-i doboară pădurarii.
Ca să știu că-i pot vedea
Pădurile aș tăia,
Aș lăsa numai pădure
Cu zmeură și cu mure.
Strigătură:
Aș lăsa o creangă, două
Să ne cânte cucul nouă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru codrul verde și pentru cei dragi lăsați în urmă. Vorbitorul își exprimă dorința de a proteja natura și de a se întoarce la simplitatea vieții.