Din Suceava-n Rădăuți,
De-acolo la Cernăuți
Am avut vreo trei drăguți,
Unu-n deal și altu-n vale,
Altu-n Crasna ca o floare.
Cel din deal ca un pahar,
Avea gura de zahăr,
Cel din Crasna cam bățos,
Mândru, se ținea fălos.
Cine n-are dor pe vale
Nu știe luna când răsare,
Noaptea câte ceasuri are,
Cine n-are dor pe luncă
Nu știe luna când se culcă
Și noaptea cât îi de lungă.
De la Crasna la Ciudei
Rotunjoară-i frunza-n tei,
Vântu-o bate vălurele
Și-mi aduce dor și jele
Dup-a’ mele nemurele.
Cel care ne-o depărtat
Moară vara de tunat,
Să n-aibă nici lemn de cruce,
Nici la groapă cine-l duce,
Să n-aibă loc pe pământ
Și nici țărnă pe mormânt.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și amintirile legate de locurile natale și de iubirile trecute. De asemenea, exprimă un sentiment de amărăciune și blestem față de cel care a provocat despărțirea.