Frunzuță verde de fagi,
Cântați, păsărele dragi,
Eu cu badea culeg fragi
La umbră pe sub copaci,
Eu cu badea culeg mure
La umbră pe sub pădure,
Eu frumoasă, el om bun,
Și-am făcut păcat destul.
Strigătură:
Floricică de pe coastă,
Cum îi mintea fetii proastă?!.
Ardă-te-ar focul de minte,
Unde-ai fost mai înainte?
Ce folos că te-nmulțești
Când mie nu-mi trebuiești?!.
De-ar fi dorul vânzător
M-aș face neguțător,
Prăvălie aș deschide
Și numai doruț aș vinde,
Și-aș vinde dorul cu kila,
Cin’ n-ar vrea i-aș da cu sila.
Strigătură:
Bădiță, de dorul tău
M-am uscat ca un ceatlău,
M-am uscat ca o vergică
Și nu-s bună de nimică.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o stare de nostalgie și dorință, împletită cu amintiri despre dragoste și natură. Versurile descriu o idilă rurală, dar și suferința cauzată de dorul de persoana iubită.