Frunzuliță de trei mure
La fântâna din pădure
Frunzuliță de trei mure
La fântâna din pădure, dor și dor
Pe o crenguță de nuc
Șade-un puișor de cuc
Pe crenguța nucului
Șade puiul cucului.
Cântă, nu vrea să mai tacă
C-a rămas singur pe creacă
Cântă, nu vrea să mai tacă
C-a rămas singur pe creacă, dor și dor
Pe o crenguță de nuc
Plouat și bătut de vânt
Pe crenguța nucului
Fără milă nimănui.
E mic fără aripioare
Și nu poate ca să zboare
E mic fără aripioare
Și nu poate ca să zboare, dor și dor
Și nu poate ca să zboare
Să-și ia apă și mâncare
Că măicuța lui a bună
A murit c-a fost bătrână.
Și de-atunci puiul de cuc
Plânge pe creanga de nuc
Și de-atunci puiul de cuc
Plânge pe creanga de nuc, mai dor și dor
Plânge mama lui a bună
Și se uită spre fântâna
Că îi este foame tare
Și nu poate ca să zboare
Singură mă simt și eu
Departe de satul meu
Ca puișorul de cuc
Rămas pe creanga de nuc
Sensul versurilor
Piesa descrie un pui de cuc singur și neajutorat, pierdut după moartea mamei sale. Naratorul se identifică cu puiul de cuc, exprimând sentimente de singurătate și dor de casă.