Auzit-am auzit.
Auzit-am auzit
Că e o moară de vânt
Că e o moară de vânt
Care macină mărunt
Dac-aș ști că este așa
M-aș duce și eu la ea
Dorul mi l-aș măcina, mai
Mai mărunt ca faina, mai
Neică-al meu.
Și l-aș măcina mărunt
La morișca de argint
Și l-aș măcina mărunt
La morișca de argint
Și l-aș trece prin sprâncene
Și l-aș strecura prin gene
Și l-aș da inimii mele
Să se stâmpere de jele
Că n-am dor ca să mă doară
Și mi-e dorul să mă piară
Neică-al meu.
Mori, neică, să mor și eu
Să nu ne mai pară rău
Mori, neică, să mor și eu
Să nu ne mai pară rău
Să ne-ngroape pe-amândoi
La arinul din zăvoi
Să ne puie-ntr-o lădiță
Gurița lângă gurița
Gurița lângă gurița
Ca doi strugurași pe-o viță
Neică-al meu,
Să cânte cucu’ pe noi, mai
Că ne-am iubit amândoi, mai
Neică-al meu.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund și ideea de a măcina suferința. Se vorbește despre moartea împreună cu persoana iubită și dorința de a fi îngropați unul lângă altul, simbolizând o iubire eternă.