De-aș mai duce-o pân’ la toamnă, Leliță Ioană!
Să mă sui în deal la cramă, Leliță Ioană!
Să beau vin, să mănânc poamă, Leliță Ioană!
Să beau vin, să mănânc poamă, Leliță Ioană!
Să mă sui și-n deal la vie, Leliță Ioană!
Să mă sui și-n deal la vie, Leliță Ioană!
Să beau vin de rozăchie, Leliță Ioană!
Să beau vin de rozăchie, Leliță Ioană!
Să mănânc pește sărat, Leliță Ioană!
Să mănânc pește sărat, Leliță Ioană!
Să fiu bun’ de sărutat, Leliță Ioană!
Să fiu bun’ de sărutat, Leliță Ioană!
Bun îi vinul, mult îmi place, Leliță Ioană!
Bun îi vinul, mult îmi place, Leliță Ioană!
Dar cu via eu ce-oi face, Leliță Ioană!
Dar cu via eu ce-oi face, Leliță Ioană!
Și-oi călca-o cu piciorul, Leliță Ioană!
Și-oi călca-o cu piciorul, Leliță Ioană!
Și-oi bea vinul cu ulciorul, Leliță Ioană!
Și-oi bea vinul cu ulciorul, Leliță Ioană!
Am jurat că n-oi mai be, Leliță Ioană!
Am jurat că n-oi mai be, Leliță Ioană!
Dar eu nu mă pot ține’, Leliță Ioană!
Dar eu nu mă pot ține’, Leliță Ioană!
Am jurat că n-oi mai be, Leliță Ioană!
Dar eu nu mă pot ține’, Leliță Ioană!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă bucuria de a trăi și de a se bucura de plăcerile simple ale vieții, cum ar fi vinul, mâncarea și natura. Personajul principal își dorește să se bucure de toamnă și de roadele ei, chiar dacă asta înseamnă să își încalce promisiunile de a nu mai bea.