Frunzuliță meri crețești,
La hanul de la Sinești
Dacă te oprești din drum
Berea-i rece, vinu-i bun
bis bis bis bis
Iar din pădurea-nverzită
Toate păsările cântă
Bate-un vânt de primăvară
Și miroase a tămâioară.
M-am oprit și eu o seară
C-am un foc la inimioară
M-am oprit că-mi place locul
Aici vreau să-mi alin focu’
bis bis bis bis
Gura de furat e bună
Noaptea când e cer cu lună
Gura de furat e dulce
O săruți și nu te-ai duce.
Drag mi-a fost hanul cu dor
Și ochii ca două mure
Ochii negri mi-au fost dragi
Că-s frumoși frunza-n fagi
bis bis bis bis
Ochii mei, se uită-n sus
Dar iubesc pe sub ascuns
Să iubească cât o vrea
Că mi-a plăcut dragostea.
Neic-al meu cu ochii verzi
Ca sulfina din livezi
Dacă spui că mă iubești
Hai la hanul din Sinești
bis bis bis bis
Ochii mei se uită-n jos
Da’ iubesc tot om frumos
Că iubitu’ -i ca și mustu
De ce-l bei, îți place gustu’
Sensul versurilor
Cântecul descrie o atmosferă de petrecere la un han, unde dragostea și natura se împletesc. Naratorul își exprimă atracția față de cineva cu ochi verzi și își declară afecțiunea într-un cadru idilic.