Doamne, la dușmanii mei
Dă-le, Doamne, ce vor ei
Dă-le car cu patru boi
Și-o mulțime de nevoi
Dă-le car cu patru roate
Ia-le pofta de la toate.
Nu știu, nu știu, ce-au cu mine
Nu le-am făcut nici un bine
Dar nici rău nu le-am făcut
Am trăit cum am putut
Am trăit cum am putut
Și nimic nu le-am cerut.
Stau în loc și mă gândesc
Pentru ce mă dușmănesc
Boii nu le-am dejugat
Caii nu le-am deshămat
Nici pragul nu le-am călcat
Nici la masă nu le-am stat.
Mi-arde sufletul și geme
Și mă trec fără de vreme
Că pe unde se-ntâlnesc
Numai de rău mă vorbesc
De ce m-or vorbi de rău
Știe numai Dumnezeu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă suferința naratorului din cauza dușmăniei nejustificate a celor din jur. El se roagă lui Dumnezeu să le dea dușmanilor ceea ce își doresc, poate cu o notă de ironie, și se întreabă de ce este vorbit de rău, neînțelegând motivul acestei ostilități.