Am mai pus un gând pe lume
Să iubesc puțin, da’ bine
Am mai pus un gând pe lume
Să iubesc puțin, da’ bine
Că nu știu moartea când vine
Și mă ia din asta lume
Că nu știu moartea când vine
Și mă ia din asta lume.
De mi-ar cere moartea bani
Aș trăi cinci mii de ani
De mi-ar cere moartea bani
Aș trăi cinci mii de ani
Dar moartea-i cu jurământ
Ia toată lumea la rând
Dar moartea-i cu jurământ
Ia toată lumea la rând.
De-o vrea bunul Dumnezeu
Ce iubesc să fie-al meu
De-o vrea bunul Dumnezeu
Ce iubesc să fie-al meu
Și să mor când oi vrea eu
Măcar să nu-mi pară rău
Și să mor când oi vrea eu
Măcar să nu-mi pară rău.
Bate-l, Doamne, și ia-l drace
P-al de nu mă lasă-n pace
Bate-l, Doamne, și ia-l drace
P-al de nu mă lasă-n pace
Să iubesc pe cine-mi place
Să nu mă mai chinuiesc
Și ce mi-e drag să iubesc
Bate-l, Doamne, și ia-l drace
P-al de nu mă lasă-n pace
Să iubesc pe cine-mi place
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a iubi liber și intens, conștient fiind de inevitabilitatea morții. Este o rugăciune adresată divinității pentru a permite trăirea iubirii fără constrângeri și acceptarea morții la timpul potrivit.