Unde șade dragostea
Se-nverzește pajiștea,
Unde șade urâtul
Se-nnegrește pământul.
De urât te poți ascunde,
Dar de dragoste n-ai unde,
Că oriunde te-ai ascunde
Tot în suflet te pătrunde.
De s-are lua care sunt dragi
N-ar mai fi frunză pe fagi,
Dar se iau cam puținei
Și toată frunza-i pe ei.
Nu știu unde să mă duc
De lume să nu aud,
Că nu mă mai lasă-n pace
Să iubesc pe cine-mi place,
Mă trece prin rău și bine,
Lăsă-te, lume, de mine!
Sensul versurilor
Piesa explorează omniprezența dragostei în contrast cu urâtul și impactul societății asupra libertății individuale de a iubi. Vorbește despre căutarea unui loc unde să te rupi de influențele negative și să poți iubi în pace.