Uite, neica trece lunca
Că-i cunosc eu bine urma,
Uite, neica trece șesu’
Că-i cunoaște țața mersul,
Neicuța îmi suie dealul
Că-i cunosc eu bine calul.
Pe neica mi l-aș cunoaște
Dac-ar trece-n miez de noapte,
Neica-i alb și calul roib
Și mi-e drag de nu mai pot,
Neica-i ‘nalt, păr castaniu,
La mijloc încins cu brâu.
Drag mi-e să trăiesc pe lume
Cu neicuța lângă mine,
Când mă uit la neicuța
Râde-n mine inima
Ca și floarea macului
La privirea soarelui,
O viață de-aș mai avea
Tot lângă neicuț-aș sta.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă a unei fete pentru neica, descriind semnele distinctive ale acestuia și bucuria pe care o simte în preajma lui. Ea își dorește să petreacă o viață întreagă alături de el, inima fiindu-i plină de fericire la vederea lui.