Supărat e omul tare
Când se culcă și n-adoarme,
Ar mânca și nu-i e foame,
Ar mânca și nu-i e foame.
Și când are câte-un dor
Îl scoală noaptea din somn,
Nu-și găsește liniștea,
Nu-i arde de nimenea.
Eu când am o supărare
Și nu-i găsesc alinare
Ies afar’, mă uit la stele
Și uit dorurile mele.
Că de n-aș avea copii
Aș lua drumuri pustii,
Dar copiii-mi ies în cale,
Eu mai uit de supărare,
Și-mi alină durerea
Ce mi-apasă inima.
Vers refren:
Măi neicuță, măi!
Sensul versurilor
Piesa descrie starea unui om supărat și plin de dor, care nu-și găsește liniștea. Copiii reprezintă un motiv de a depăși supărările și de a găsi alinare în mijlocul durerii.