Floricică de sălcioară,
Spune-mi mie, inimioară,
Ce dor greu s-a prins de tine
Că ce-ți dau tot nu ți-e bine,
Tu știi toată viața mea,
Durerea și dragostea,
Tu mă vezi cât râd, cât plâng,
Știi mereu ce am în gând.
Ți-arăt florile-n grădini,
Dar tu oftezi și suspini,
Ți-arăt stelele și luna,
Tu nu te uiți la niciuna,
Stai cuminte și retrasă
Că eu știu c-ai mai fost arsă
Din dor greu, mai de demult,
Dar credeam că ți-a trecut.
Lasă, inimă, fii tare
Că viața mi-e încă floare,
Bucură-te când iubești,
Nu ofta când pătimești,
Nu mai strânge tot în tine,
Ia numai ce-ți face bine,
Alege tot ce-i frumos,
Lasă urâtul pe jos!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o conversație intimă cu propria inimă, reflectând asupra durerilor trecute și îndemnând-o să se bucure de viață și să aleagă fericirea. Este un apel la vindecare și la depășirea suferinței.