O țigancă florăreasă
Era mândră și frumoasă,
Avea ochii sprâncenați
Și-o plăceau tineri bărbați,
Te oprește, vrei, nu vrei,
Nu te-nduri de ochii ei,
Florăreasă, florăreasă,
N-ai preț cât ești de frumoasă!.
Ia spune-mi adevărat
Vrei să mă iei de bărbat?
Ești fata ce-o caut eu
Și-am să te iubesc mereu,
Ești frumoasă și-ți stă bine,
Ai secat inima-n mine,
Când te zăresc printre flori
Prin suflet îmi trec fiori.
Bine-i să fii florăreasă
Să-ți vinzi florile pe piață
În buchete colorate
Și să ai talent în toate,
Să cânți cu foc și cu dor
Hora florăreselor,
Să joci țigănește bine,
Să moară lumea de tine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă admirația profundă a unui bărbat pentru o florăreasă țigancă, evidențiind frumusețea ei captivantă și dorința lui de a o lua de soție. El este vrăjit de prezența ei printre flori și de talentul ei artistic.